
Ieri iesise soarele, cu iubirea lui imi incalzea inima si speranta adia nostalgica prin gand. Astazi...aleile sunt triste, iar picaturile inimii par sa se aseze peste tot in mine, pasii cauta o carare prin gandurile uscate de durere....nimic nu e la fel ca inainte, nimic!
Evitam tristetea si ea e pe urmele mele, ocoleam iubirea si ea e in sufletul meu, nu ma regasesc in viata din jur si totusi face parte din mine, am ajuns sa cersesc sfarsitul insa nici macar acest lucru nu mi-l pot permite...
Nu ma doare ce nu am avut in viata, ci doar ceea ce simt ca mi s-ar fi cuvenit si nu voi putea avea niciodata!
Prea capricioasa?!...nu!!...prea realista!!