Atat de tacuta este
strada,
Privesc pe geam la generatiile grabite,
Atat de multa zarva... pentru ce?
Privesc pe geam la generatiile grabite,
Atat de multa zarva... pentru ce?
Atat de calmi sunt
copacii,
Noi alergam pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca ei?... de ce?
Noi alergam pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca ei?... de ce?
Oameni neintelesi,
inimi zbuciumate!!!
Dar, mereu va fulgui liniste
peste inchisoarea
albastra
a sufletului meu.


