Cu interes de serviciu aflandu-ma prin zona, am poposit la manastirea Toplita, un asezamant de calugari, deosebit de frumos. Vorbind cu parintele staret Emilian Telcean despre oamenii pe care uneori nu ii pot intelege, despre persoanele carora le faci bine si ei te lovesc si despre viata in care cu greu ma regasesc, mi-a povestit o pilda:
"Intr-o iarna grea un calugar de la o manastire este chemat la o familie saraca sa vada de sanatatea unui copil care era tintuit de o boala...la marginea padurii a vazut un cerb ucis de frig si foame, dar si-a continuat drumul. Ajuns la familia aceea a spus barbatului:
-Vino, ca am gasit un cerb rapus de ger nu departe de aici si daca il aduci acasa vei avea hrana pt familie o bucata de vreme.
Intorcandu-se amandoi gasi langa cerbul pe jumatate devorat,un lup mort care nu si-a putut stapani lacomia si a crapat.
Calugarul prinvind lung si spuse taranului:
-Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului rapusi de griji...de nevoi...de saracie...de ignorarea celor carora le daruiesc din bunatatea lor, la acestia doar mila lui Dumnezeu si credinta le-ar mai putea ajuta.
Altii insa, sunt asemenea lupului...se gandesc si traiesc doar pt ei, sufletul lor este inghetat de egoism si intunecat de lacomie."
Iar la sfarsit un cuvant de suflet:
Sa fii coplesit de greutati este o neputinta, insa sa uiti ca esti om si sa fii doborat de rautati si placeri este o rusine...pastreaza-ti aceea farama de suflet ce altii nu o au si nu te intoarce din drumul tau.
Dumnezeu sa-l binecuvinteze!!
