Renastere...

Am renascut doar pt tine si cred in zambetul tau
Si-am sa-l privesc atunci cand mi-este greu
Am sa te stiu mereu la mine-n suflet
Pe tine, chipul, si iubirea unui cuget.

Ne vom iubi in mii de soapte si culori.
Cand luna se va strecura sfioasa printre nori
Culori inmiresmate in iubire si pasiune
La care vesnic vom visa, traind pe aceasta lume.

Iar dimineaţa-n zori, impreuna topiţi de-amor,
Cand viaţa noastra-ncepe, vom pune lumii un zavor
Sa ne putem ascunde de ea, sub un gingas nor
Faurind in soapte si pasiune-al nostru vis nemuritor.

Te voi pastra in veci....

Acum peste petale de trandafiri cade soarele iar
Trecuta e o lume si alta a-nceput, acum in pas hoinar
Toamna sufla cu buze fierbinti si aduce miros de castane coapte
Si eu astept ca urma ta sa revina-n ale mele soapte!

Padurea cuvintelor ma cheama si intru in ea tematoare
Silabele-astern cuvantul pe foaie, din palma iubirii calatoare
Pe cararea cea lina, simt cum inima imi suna
Mesajul mi-e clar "Esti ca un inger coborat din luna"!

Imagini s-aprind pe-o urma de-a ta,spre mine alergi in ganduri neclare
As vrea sa rasufli o soapta care sa ma scoata din a mea stare
Iubindu-te-ti vad privirea sfioasa, cu ochiul retras pe-o fila de carte
In adancul sufletului te voi pastra pe veci si-n ale mele soapte!

Revin la tine...

Am plecat fara sa stiu unde ajung

Cu paşii care-i fac in fiecare seara
Incerc sa te uit, dorul ma doboara,
Ma opresc, te doresc si plang!

Vocea ta pierduta a rasunat in noapte
Pe drumul meu cel fara capatai,
Cand iubire sacra eu ţi-am rostit in soapte:
- Mi-ai fost speranta vietii si-asa o sa-mi ramai!

Imi lipsesti, si ma plimb printre soapte;
Prin viata cu perdea de frunze uscate

Dar voi reveni prin gandurile pictate

Si te voi iubi pana la moarte!

Pe tine fiinta, a te visa incep...

Renasc in visare si fiorul mi-e dulce,
Ptr o clipa gandu-mi se duce…
Chiar daca dorm si totu-i pustiu
Doar langa tine as vrea sa mai fiu.

Tresar de prin vise, te caut, te chem,
In noptile-aprinse pe tine te-ndemn,
Sa vii, sa apari, cu mine sa stai
Lumina in noapte mie sa-mi dai.

Si-acum in final, cand seara-i aproape,
Te vad, parca simt cum vii de departe;
In tristetea adanca ce curge incet
Pe tine fiinta, a te visa incep…

Aseara...

Imi amintesc cand
Ne-am iubit aseara
si intre noi au intrat
Lumini de stele!!

Imi amintesc cand
Aseara ai scris pe sufletul meu
Si eu am citit cu speranta
Toata cartea!!

Imi amintesc cand
Mi-ai promis aseara
Si intre noi s-a lasat
O perdea de liniste!!

Ce frumos va fi cand
Maine o sa-ti aduci aminte
De aseara si
de mine!!

De Dorul tau!

Dac-as sti ca dincolo de mare
Dincolo de bine si de rau
E locul sfant de taina si-nchinare
Si-acolo m-as topi...
De Dorul Tau!

Mi-e-atat de dor ca ma cutremur toata
Din care nopti si zile sa te strang?
Si daca-n ceruri m-as sui vreodata
Si-acolo printre ingeri am sa plang...
De Dorul Tau!

Banca

Drumul lung si obositor ma face sa ma asez pe o banca singuratica. E aici de mult. A luptat cu lacrimile cerului si cu mania viscolului ... dar a fost si mangaiata de razele calde ale soarelui. De-a lungul timpului a auzit milioane de povesti de iubire si de viata de la cei care se opreau pentru a-si odihni sufletul. Totusi e singură ... asemenea oamenilor, dezamagita de tot ce e in jurul ei. A auzit atatea promisiuni si juraminte si a vazut atatia oameni nefericiti trecand pe langa sau chiar oprindu-se pentru cateva clipe alaturi de ea. Daca ar avea un suflet cu siguranta ca ar suferi. Daca ar putea vorbi ne-ar spune ca gresim. Daca ar avea o inima ar incerca sa ne transmita din sentimentele ei. Dar...n-are suflet, nu are glas si nici o inima. Nu este decat un martor mut al suferintei noastre. E timpul sa ma ridic de pe banca singuratatii si sa imi continui drumul spre necunoscut. Caut ceva, ceva pierdut de mult. Pierdut in simtiri si amintiri ... amintiri devenite dureroase odata cu timpul

Privesc...

Spre orizontul infinit privesc
Si sufletul mi-e plin de nefiresc...
Iar cerul in departari se contopeste
Si cu sperante infinite,el sclipeste..

Ptr ca iti daruiesc ceva,
Din toata fiinta mea...

O mana de soare si un infinit
Din care tu mereu vei fi privit
De ochii mei mari si luminosi
Ce iti multumesc sfiosi!!

Noapte buna!!!

Unde esti? Stiu unde esti...dar nu te vad...doar te simt...si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt. Mintea mea iti recunoaste prezenta, dar inima mea obosita goneste dintr-o parte in alta dupa lucruri mici si lucruri mari, lucruri bune si lucruri rele, dar lucruri care ma obosesc, atat de tare incat nu mai caut nimic si nu mai vreau nimic. Doar o pace si-o odihna a ochilor, a mintii, a trupului, a spiritului....

Cand visele zboara purtate de ingeri,
Cand inima bate chemandu-te pe tine,
Inchide ochii, voi fi printre soapte si nuferi
Pana in al diminetii zori de zi ce vine..

Reguli in viata!!

“Prima regula este sa stii sa-ti ascunzi lacrimile.Pe cine intereseaza nenorocirile altuia?Unii le asculta fara se le auda,altii se plictisesc,dar toti se uita stramb.
A doua regula care decurge din prima consta in a stii sa traiesti in totala singuratate….Trebuie sa eviti societatea cand suferi,caci ea este dusmanul de temut al nefericitilor…
Cea de-a treia regula: o mandrie de nezdruncinat.Orgoliul este virtutatea nefericitilor.”

(Chateaubriand)