Nevoia mea de tine

Iubirea nu o mai gasesc in tine
Si s-a uscat sufletu-n mine.
Au zburat visele noastre acum,
Iar partiturile vietii-s scrum.

Privesc in jur, te caut cu privirea,
Si-n inima inca vibreaza iubirea.
Ridic privirea incet spre cer,
La clipe frumoase mai sper.

Fac un pas si inca un pas,
Simt cum totul trece fara glas.
Te vreau si imi lipsesti,
In sufletul meu mereu te regasesti.

Singura printre oameni....

Atat de multe persoane sunt in jurul meu si totusi niciuna nu comunica cu adevarat, pentru ca ele privesc si nu vad nimic, gandesc si nu stiu nimic, iubesc si nu simt nimic....traiesc o viata fara gust, fara culoare, fara ritm; doar goala si absurda!
Am plans in suflet chinuita, am plans sa nu fiu auzita si ma intreb ce mai ramane, din aceasta lume?!?

Culeg doar vise....

Sunt momente-n care am nevoie de-o mangaiere,
Sunt clipe-n care plang si-as vrea sa simt placere.
E bine cand stiu ca e cineva care-mi e mereu aproape,
O mana care sa ma ridice cand simt ca trec prin diferite etape.

Dar...spre un destin mai „nobil” am portile inchise,
Caci zilele sunt „fapte” iar visele sunt... „vise”