Iubirea mea....

Departarea apropie...va puteti inchipui asta?..
Apropie prin suflet, prin trairile pe care le are el...apropie prin ganduri si sperantele inimii...apropie prin iubirea ce se imparte la doi.
Glasul meu se topeşte, e de ceară...
Seara cand povara sufletului o cară.

Azi....

Azi mi-as dori sa zambesc altfel...mi-as dori sa cante inima pentru mine...sa nu mai cada ploi si amintirile sa-mi dea pace!!
Azi as ingenunchea si te-as ruga sa ramai mereu in viata mea, ca sa pot iesi din cochilia in care m-a inchis tristetea!
Azi as putea face ceva??!

Viata unui suflet!!!

In causul palmei am adunat lacrimile vietii
Si am chemat vantul sa le daruiasca, tristetii
Dar vantul nu le-a suflat si ele in inima mea
S-au adunat!

In cosuletul sufletului meu am strans multa iubire
Si am chemat dragostea sa o transforme in traire
Dar dragostea nu a reusit nimic sa faca cu ea
Si a murit!!

In viata asta am intalnit de toate, mai bune…mai rele
Si am chemat norocul sa le-mparta in toate cele
Dar norocul a fost atat de mic; ca eu doar
Am trait!!

Alaturi de tine....

Alaturi de tine visez ca un copil nevinovat,
Iar viata care trece pare far’ de pacat.
Stii sa aduci zambet, culoare si traire,
Peste toate clipele triste si fara de iubire.

Alaturi de tine am invatat sa spun,
Ca viata care trece nu e doar un fum.
E un foc al inimii ce arde necontenit,
Mai ales atunci cand iubesti si esti iubit.

Alaturi de tine mi-as dori sa fiu,
Clipa de clipa, ceas de ceas, desi stiu
Ca pentru noi viata a trecut de mult,
Iar tot ce vreau acum, se poate numi...trecut!

"Trec vremile...ca niste ape
Azi fata lumilor o spala…
Se lupta sufletul sa scape
Din furtunoasa-nvalmaseala
Si din suvoaiele de apa"
V.Voiculescu

Unde esti?...

Natura toata tipa, striga, este chinuita
Ca-n negura noptii se simte parasita,
Iar sufletul meu victima va fii
Si lacrimi pe obraji incet vor siroi

Ca a mai trecut o zi de clipe reci
Iar inima te cauta si-ntreaba unde esti
Nu stiu ce raspuns i-as putea da
Si ma prefac ca nu stiu ce ar vrea

Desi vor trece luni cu zile seci
Eu in zadar te voi astepta sa treci
Poate doar, candva, padurea aramie
Va stii un raspuns sa-mi spuie mie!!

Oare....

....daca iubirea n-ar exista, n-am fi mai fericiti?
Iubim, avem clipe cand pur si simplu simtim fericirea, bucuria, avem puterea de a darui celuilalt un zambet cand este suparat, ii putem inveseli viata, suntem alaturi de el. Dar ce se intampla cand acest sentiment dispare? Avem acele perioade nesfarsite de durere, cand tanjim dupa iubirea pe care am pierdut-o, cand ne inchidem in noi si simtim ca nu vom mai putea iesi din aceasta stare. Stam singuri si nu stim ce sa facem, simtim ca inebunim. Ne culcam cu gandul ca maine o sa fie mai bine, cu timpul totul o sa se amortizeze, o sa uitam, o sa trecem peste.
Si reusim, ne ocupam mintea cu alte lucruri cotidiene. Insa se ivesc iarasi acele perioade in care ramanem singuri, cand nu avem altceva de facut decat sa stam si sa suferim in noi, gandindu-ne la ce bine era odata. In acele momente ne intrebam daca nu era mai bine sa nu fi cunoscut iubirea, sa nu fi facut cunostinta cu ea. De ce am trezit oare acest monstru dual al sentimentelor? Nu ar fi oare viata noastra mai fericita fara iubire?
Ba da, ar fi mai fericita fara iubire. Dar nu ar fi la fel de fericita ca si atunci cand am iubi.

Amandoi

"Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
cu tainica uimire traita-ntâia oara;
Ca ne aflam alaturi la bine si la greu,
senini când zarea poate si pentru noi sa moara.

Minunea noastra simpla e darul de a stii
ce-i dor, si ce-i tristete, si ce-i singuratate -
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
si ca la fel ramânem cât inima ne bate".C.Serban