Un fir de floare in mijloc de autostrada, singura in duritatea si raceala asfaltului, nu e linistita, nici rasfatata ca suratele ei care cresc pe campii...e batuta de vant, miscata de viteza masinilor; dar totusi traieste cu speranta zilei de maine, cu bucuria de a privi soarele in fiecare zi.
Doamne!! de ce nu suntem egali in traiul de zi cu zi?! De ce nu putem schimba nimic din ce ne ofera viata?! De ce unii traiesc ”in mijloc de autostrada” si altii doar pe campii insorite?!
