Iubire stinsa...

Ti-am daruit atunci, viata toata
Si-am deschis larga inima, fericirii
Ti-am aratat iubirea mea curata
De dragul tau si al iubirii.

La zilele trecute ma gandesc,
Au trecut zadarnic si nu e firesc
Am fost femeia ce a stiut sa iubeasca,
Si fiecare lacrima sa ti-o pretuiasca.

Cu trupul meu te-am iubit,
Te-am ocrotit cu grija mea.
Cand te-asteptam, tu m-ai privit,
Si-ai spus: “esti femeia altuia”

Azi nu mai suntem indragostiti
Si nu-mpartim aceeasi strada
Acum suntem doi straini,
Ce nu vor sa se vada.

Primii fulgi

Au cazut primii fulgi...am iesit sa fiu rasfata de raceala lor, sa imi adun gandurile printre formele lor, sa imi linistesc sufletul prin raceala lor.
E sublim!!
Sunt atat de puri prin lumea asta atat de mizerabila...cad fara sa tina cont pe cine ating, daca merita sau nu...plutesc cu o bunatate care acopera totul.
Mi-as deschide sufletul si fulgii sa-mi poleiasca cu puritatea lor tot ce-i acolo, sa imi inghete tot ce-i in mine; sa imi acopere suparari fara de rost si sa ma intorc la tot ce-a fost frumos.
Un lucru stiu sigur, ca D-zeu a dat iarna sa putem face diferenta dintre ceva pur si ceva murdar...dintre bunatatea cu care ei acopera totul fara pretentii si sufletele negre ale celor care traiesc pe acest pamant.
Multumesc, Doamne! ca mi-ai daruit iarna sa pot simti linistea, puritatea si bunatatea, uitand de tot...

Am invatat....

Am invatat ca cine spune “nu caut nimic”, acela intinde mana dupa orice.
Am invatat ca lacrimile pot fi false, ele ascund o imensitate de minciuni.
Am invatat sa nu am incredere in nimeni, oricat de frumoase ar fi cuvintele folosite.
Am invatat sa nu-mi deschid sufletul, la orice adiere de vant.
Am invatat ca nu pot darui iubire orice as face, daca nu e dorita.
Am invatat sa nu-mi fac timp pentru cineva care nu vrea sa-l imparta cu mine.
Am invatat ca un barbat iubeste, atunci cand are doua sau mai multe "segmente".
Am invatat ca astazi nimeni nu ma iubeste pentru ceea ce sunt, ci doar pentru ceea ce detin.
Am invatat ca nimeni nu este perfect, insa poate vorbi sincer si direct.
Am invatat ca trebuie sa iubesc, doar atunci cand daruirea, gandurile si sufletul se potrivesc.
Am invatat ca omul este un actor, daca nu vreau sa sufar...nu trebuie sa fiu décor.
Iti multumesc Doamne ca am invatat si pe toate, bune, rele...le-am suportat.

De vorba cu mine....

E trecut de miezul noptii...somnul s-a risipit printre ganduri si amintiri, printre intrebari fara raspunsuri si sperante risipite.
Inima ma doare pentru ca nu am gresit si in jurul meu au fost "figuri" care m-au lovit; mi-ar fi placut sa fiu o femeie dura si nesimtita, o persoana fara scrupule si fara suflet, dar probabil nu asa mi-a fost scris sa fiu.
Oricum, decat “diavol prefacut si minciunos” mai bine inger inlacrimat si ingenunchiat...mereu asta mi-am repetat.
Durerea mi-a impietrit sufletul, eu am sa ma bucur ca a avut ce impietri...altii nu au deloc. Cand viata m-a lovit, am invatat si nu am mai repetat greselile...altii nu vor invata niciodata si nimic nu vor afla in viata toata.
Nu am sa mai cad, mi-am promis mie insumi si voi fi "o alta"...voi zambi, voi trai si voi ignora orice spin din partea altora.
Poate e ridicol ce gandesc, dar stiu ca pe D-zeu nimeni nu-l poate minti, el cunoaste sufletul omului si va da fiecaruia ceea ce merita!!!

"Stiu ca poti"

Spre zori am sa adorm
intelegand visele!
Din dimineata ma rup
si-mi culeg gandurile.

Vreau un suflu liber,
iar cerului ii cer:
"Te rog, trimite-mi
o aripa si-un tel!"

Pentru ca trece toamna
luand cu ea tristele nopti
si-mi doresc bucurii in iarna.
"Hai suflete...stiu ca poti!"

Toata ratacirea este un pas inainte...

Am ratacit printre spinii unor suflete
Doamne, Dumnezeule,
Ce bine mi-am facut!
Intepaturile lor m-au trezit
Si am inceput din nou sa traiesc.
Am supravietuit...
Acum, totul e altfel,
Suspinele imi dau fiori
Si spinii unor suflete imi sunt flori.

Libertate

Libera sa fiu, as vrea,
sa visez, sa pot canta,
cu multe doruri ce-n inima cresc,
si ganduri ce se infratesc,
cu tot ce simt ca-i omenesc.

In univers as vrea sa zbor
ca un norisor calator
ce trece peste tot ce-i in viata,
zambeste de sus plin de speranta,
iar seninul il are mereu in fatza.

Doamne...

"...cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii..."
Si asa sa fiu cu sufletul altundeva, nu in aceasta lume rea.

Incredere, speranta, uitare

Simt ca sufletul meu e plin de iubire
si exista lucruri frumoase, fara sa doara
Care fac ca viata sa nu mai fie atat de pustie,
iar singuratatea sa para mai usoara.

Totul din jur prinde culoare
si norii din mine incearca sa fie mai albi
Gandurile au culori mai vii, chiar mai calde,
iar in inima apare un tablou de simtiri.

Increderea imi da speranta si uitarea,
incearca sa-mi umple timpul ce inca mai doare...

Intalnire cu mine

Unde ti-e sufletul, doamna!?
Caci uite, vine toamna...
Cararea ai pierdut-o
Si-acum ratacesti desculta.

Si ce daca????
Nu-mi pasa de lume,
Nu-mi pasa de stele,
Nu-mi pasa de vant,
Ignor orice imi vine-n gand.

Nu ma voi intreba
cate secunde am trait
sau cate am vorbit;
Privesc doar in fata,
iar in spate las numai...
ce-mi doresc sa vad,atunci
cand vreau sa-mi amintesc de mine.

Nimic si Nimeni...

Plangeam...
Nimeni nu mi-a sters lacrima.
Cantam...
Nimeni nu ma acompania.

Priveam cerul...
Dar nourii il acopereau usor.
Visam...
Dar nu aveam aripi sa zbor.

Dansam...
Doar stropi de ploaie erau cu mine.
Cautam…
Insa in suflet erau ganduri straine

Iubeam...
Si doar sentimentele mele dureau
Zambeam...
Dar sperantele in minciuna traiau.

Voi trai...
Nimic si nimeni nu ma va putea opri.

Dureri inchise

In jocul tremurat de frunze
ce cad si astern covor de arama.
O lume parca isi destrama
povestile tesute-n panze.

Or fi simtit ele durere
cand de pe ramuri se desprind?
Dar cine le-a vazut plangand
caci plansul lor e in tacere!

La fel ca ele si noi suntem
in noi durerile inchidem!

Azi ce chip ai folosit?!

Adevarul doare...dar in timp te va ridica din praful tristetii si vei reusi sa o iei de la capat.
Minciuna e frumoasa....dar cu timpul te va târâ prin mizeria desertaciunii.
Oamenii iubesc minciuna, prefera masca ei in locul adevarului....pentru ca ei insisi s-au amagit si sunt claditi pe minciuna!!

Imi place...

Imi place cum noaptea tresare
spre bucatile de lumina
rece a stelelor.

Imi place cum ratiunea alunga
spre infinitul univers
oazele de durere.
Imi place cum inima bate
spre aceeasi viata
de singuratate.

Mi-ar place daca as citi,
in interiorul sufletului
"Am pierdut umbra trecutului!!"

Oare de ce?!

“Sunt atat de singur” 30 Octombrie 9.50
Oare cand te rugam sa petrecem mai mult timp impreuna si tu mereu gaseai motive...nu te simteai singur?!
Oare atunci cand incercam sa fiu alaturi de tine si tu aveai mereu cate ceva de facut...nu erai singur?!
Oare atunci cand am fost alaturi de tine in clipe mai putin placute si apoi ai ignorat totul...nu te-ai gandit la singuratate?!
De ce fiinta umana este prefacuta?! De ce loveste si apoi isi plange viata, oare viata nu el si-a facut-o cu mana lui?!

Dar cu toate astea...

Dragostea mea,
a fost ca un cer intunecat
si chiar de este lumina zilei
intunericul tot nu a plecat.
Dar cu toate astea...
am sa-nving tot ce-i in jur
si-mi dau seama bine
ca sufletul mai spera-n mine.

Am simtit atatea,
chiar de fericirea a fost scurta
si nu-mi pot explica de ce,
destinul meu a fost acesta.
Dar cu toate astea...
imi doresc sa sarut din nou
sunt convinsa,
ca doar traind voi fi fericita.

Am sa zbor...

Si-am sa zbor pana la stele,
Sa-mi scriu dragostea in ele
Si-am s-o cant si zi si noapte,
Pana el imi va fi aproape.

Si-am sa-mi pun aripi sa zbor
Catre cerul far' de nor,
Printr-o raza de lumina
Voi citi iubirea-mi pura.

Si-am sa zbor pana la soare
Chiar de sufletul imi moare,
Caci speranta va fi oceanul meu
In care, ma voi scalda mereu.

Nimic din tot ce-a fost....

Eu nu mai sunt
Nici naiva, nici buna si spun ce am in gand
Tu nu mai esti
Nici cinstit, nici onest si spui doar povesti

Tu ai sa fii un om fara trecut,
Si ai sa cauti etern, un inceput
Eu nu voi avea nici o amintire,
Si n-am sa mai sufar din iubire.

Poate insasi natura cea divina
Face ca viata-mi sa fie prea plina
Si nimic din tot ce-a fost n-a mai ramas
Nici gand, nici vis, nici al iubirii glas.

De astazi

Ma iau cu gandurile bune de mana
si plec
pe cararea vietii.
Incerc, lupt si se pare ca reusesc
sa alung tot
ce-n viata mea
n-a mers.
Undeva,
pe drum,
voi intalni tot
ceea ce imi este sortit.

Ce e mai importanta “iertarea sau uitarea”?

Dana mi-a spus “e bine ca mai intai sa ierti si apoi eventual sa uiti”
Daca iertarea inseamna sa acoperi totul cu o “haina”; daca iertarea se poate numi indiferenta si nepasarea fatza de aceea pesoana; daca iertarea inseamna sa iti continui viata ce ai avut-o inainte...atunci am iertat.
Dar nu e asa!!
Pentru mine iertarea inseamna sa pot evita lucruri, locuri, clipe fara sa simt nimic; pentru mine iertarea s-a asociat cu increderea si m-a lovit atat de rau, incat imi este frica sa mai privesc inainte.
Iertarea trebuie sa vina din suflet si consider ca numai uitand, va disparea rana si durerea din suflet, iar iertarea isi va face aparitia!!!

Pentru mine-i greu
Dar sa-l ierte D-zeu
...de acum
Am sa respir adanc
Si-mi adancesc viziunea
...de acum
Sa pot strapunge orice gand
Al celor care ma sufoca.
...de acum

Asta-i viata... traiesc din nou

Azi am privit soarele si am strigat: Speranta !
Am respirat toamna si mi-am spus este: Increderea !
Am ascultat adierea vantului si am simtit: Purificarea !
Ma simt sanatoasa si poate e: Fericirea !
Toate le-am obtinut datorita sufletului meu,
care m-a invatat sa traiesc din nou.
Lacrimile mi s-au transformat,
in mii de frunze ce au plecat,
Ele calatoresc in temnita tacerii
unui suflet ce vrea sa dea uitarii!!

Sa fii iubit!!

Daca e prea tarziu pentr-un suras,
Atunci toate sentimentele s-au stins.
Daca nu e loc pentru a-ti cere iertare
Atunci iubirea nici un rost nu are
Iti doresc sa traiesti din amagiri,
Din iluzii uitate si samburi de iubiri.

Daca iubirea pentru tine e o simpla stare,
Pe care-o tratezi ca atare.
Atunci ramai si imparte iubirea ta,
Cu aceea ce se perinda prin patul altora.
Sa fii iubit intr-un mod banal
D-le escroc sentimental!!!

Eu....ajutorul meu

O iubire neimpartasita,
nu dureaza atat cat te-astepti
Si te trezesti,
ca de una singura iubesti.

Nu te mai caut,
nu te mai vreau, cum ai sperat.
Traiesc asa cum,
pe lume mi-i lasat.

Cand am sa simt,
ca nu mai pot de greu.
Imi voi aminti de,
tot ce-n viata a fost rau.

Nu voi uita,
ca singura am fost in sufletul meu.
Altii doar au vrut,
sa-si bati joc mereu.

Exceptii infime....

Sunt unele exceptii infime, dar in rest, majoritatea barbatilor intr-o relatie isi pun in joc banii....sau isi pun „obiectul”...iar altii isi pun minciuna.
Depinde fiecare ce are....
Care iese mai in avantaj, nu stiu!....cert este ca la fiecare dintre ei le lipseste sufletul si totul este o piesa de teatru.

Zambeste

Zambeste,
chiar de nu esti fericit.
Zambeste,
chiar de altii,asta n-au dorit.
Zambeste,
nu lua in seama fiecare tampit.
Zambeste,
simte ca viata ai trait,
si nu s-a irosit,
chiar de esti sau nu iubit.