Din apa se naste setea,
Din tacere se naste vocea.
Din zambet se naste bucuria,
Dar, doar din iubire se naste fericirea.

Cerului ma rog in asta noapte sfanta,
Ma scufund in a noptii liniste blanda.
Inimii mele ii las poarta deschisa,
Si cu-o scanteie, dragostea sa ramana aprinsa.
Fericirea sa-mi pecetluiasca sufletul,
Pe chipul meu sa apara incet zambetul.
Incerc sa numar stelele mii,
In ale ceasului ore tarzii.
Imi simt sufletul ferice,
Gandul meu nu are limite.
Dragostea m-a cuprins in asta noapte,
Si-aud la geam frumoase serenade.
Nu pot sa-ti spun ce bine e,
Sa-ti vezi speranta licarind.
Sa-ti vezi intreaga viata cum incepe,
Sa aiba sens, iubind!
Poate mi-e sufletul rau, ori amarat,
Nesigur sau confuz,
Dar nu exista dragoste pe acest pamant,
Ca cea pe care-n inima o auzi!