
E dimineata, lumina inca nu a reusit sa risipeasca intunericul stapan pe aceasta lume...o dimineata in care pasii mei grabiti au o destinatie deja obisnuita, spre servici. In fatza mea pentru prima data in acest an am vazut frunze argintii...frunze pe care vantul suparat le plimba pe strada.
E toamna!!!
-Doamne, ce dor mi-a fost de tine, Toamna!!!sufletul te imbratiseaza si inima mea iti ureaza bun venit!!
Ma regasesc...sunt ca o “frunza”!!!
Sunt o frunza care sufera dupa copacul de unde s-a desprins, care ii simte lipsa si care ar face orice sa poata da timpul inapoi ptr a fi din nou verde.





