
Este o seara placuta de aprilie...primavara saruta raceala noptii cu fiecare adiere de vant, cu fiecare sclipire a stelutelor.In sufletul meu totul este atat de amestecat incat nu-mi amintesc nici cand ai aparut, nici cand ai disparut... nu stiu de ce ai intrat in viata mea si nici care a fost scopul.
N-aveam nevoie de nimeni, ma aveam doar pe mine si imi era suficient, lucrurile erau simple si cunoscute, erau calme si asezate.
Deodata, ai venit tu si eu nu mi-am mai gasit locul in peisaj. Tarziu, am inteles ca de fapt eram in plus, tu ocupasesi tot spatiul meu incat mie nu-mi ramasese nimic.
Acum stau si ma intreb, unde oare sa te caut daca nici in amintiri nu te mai gasesc?