E tarziu in noapte...as vrea sa dorm dar dorul doare....sa strig nu pot. Cate un felinar solitar, parca imi impartaseste durerea ascunsa de ochii tuturor.Imi e atat de dor...privirea mi-o inchid si te gasesc printre gene...te simt in tot sufletul meu...esti in toate strafundurile fiintei mele.
As vrea sa fie un cosmar...as vrea sa dau timpul inapoi...as vrea sa visez, iar tu sa fi langa mine.Dar noi, oamenii, reusim tot ce ne propunem, prin natura noastra...doar in lupta cu timpul nu putem face nimic...el castiga de fiecare data.
Mie dor de tine...de ochii tai...de zambetul tau care declanseaza minuni...de poezia vorbelor tale...de incredibila ta pofta de viata...de spontaneitatea ideilor tale...de perseverenta cu care vrei sa iti daruiesti sufletul unei pers dragi...de usurinta cu care te misti prin viata fara sa te uiti inapoi sau la prejudecatile celor din jur. Privirea ta...incalzeste cele mai tainice, ascunse si inghetate amintiri din inima mea...zambetul tau lumineaza cele mai intunecate unghere ale sufletului meu...iar vorbele tale imi dau puterea sa merg la capatul lumii. Nu te doresc doar pe tine...tu sa insemni Totul. Zilele trec una , cate una,...le-am ratacit sirul si utilitatea; dar asta e ceva obisnuit...insa, de la o vreme mi-am pierdut cerul ce-mi presara liniste...soarele ce-mi aducea caldura...marea ce-mi aducea speranta.....am ramas doar cu dorul de la tine si asta e cel mai dureros.
De ce fericirea dureaza o clipa...iar tristetea ani??!!!
