E greu....

Sunt capricioasa!...ptr ca stiu ce vreau de la viata?!?
Sunt incapatanata!...ptr ca nu cedez in fatza altora sa fiu calcata in picioare?!?
Sunt ciudata!...ptr ca incerc sa inteleg pe toti,desi eu nu sunt inteleasa niciodata?!?
E greu sa gasesc raspunsuri cu lacrimi in inima...de ce nu mai am putere viata sa mi-o apar, iar tot cea fost frumos s-a destramat usor si-a disparut in noapte.

Cu tine in gand...

Valurile...nu fac decat sa risipeasca nisipul de pe tarm.
Lacrimile...nu fac decat carari ptr zambetele triste ce isi cauta stralucire.
Iubirea...nu face decat sa uneasca doua suflete ce s-au cautat dintotdeauna.
Dar de ce nu iti pot privi ochii...oare nu mai am ce sa-ti ofer, oare e prea tarziu?!
Si totusi...caut fericirea pe pamant, fara nici o teama, doar cu tine in gand!!!

De ce?!

De ce oamenii sunt tentati sa-si exprime inteligenta, cunostintele, suprematia...si nu sufletul!?!
De ce nu folosesc vorbe simple pentru tot ceea simt si tot ceea gandesc, fara cuvinte filosofice, fara citate...
Oare nu e mai bine prin lumea asta atat de complicata, sa gasim fiecare dintre noi o oaza simpla cu iubire si liniste?!

Fara tine....

"Fara tine sunt strain
In umbrele noptii,
Ma infior atunci cand vin
Uriasele voci ale eternitatii.

Fara tine nu am iubire
Si-am sufletul amar,
Ce-a plans de-atata amagire,
Sperand...in zadar.

Fara tine nu sunt eu
Si lacrima-i amara,
S-am sa ma intorc mereu
La aceea primavara".

...e prea tarziu!

M-am nascut “batrana”!!!...viata, prin treptele ei m-a facut sa deschid ochii, sa invat, sa daruiesc, sa simt, sa ascult, sa sufar si sa iubesc...sa am incredere in mine, sa am putere de a lua decizii si...ma simt din ce in ce mai tanara!
Stiu ca e minunat sa ai o minte de “batran” si un suflet de adolescent, totusi...tineretea din inima imi sopteste ca e prea tarziu!!!?

Alta si totusi....aceeasi!

Am ucis trecutul...prin increderea in mine; am ucis slabiciunea...prin puterea deciziilor; am ucis ratiunea...prin mai multa munca ; am ucis lacrimile...printr-un zambet amar; am ucis tristetea...printr-o amintire frumoasa; am ucis chipul...prin masca fericirii. Am ucis tot ce aveam, sa pot redeveni o alta persoana!!
A mai ramas sufletul, cu el ce sa fac?! Il ucizi tu??

Un "instrument"...

Ma doare cand privesc in jur si vad ceea ce se intampla, ma doare ptr ca de multe ori ma regasesc printre sufletele distruse de altii. Pentru unii barbati, femeia este un “instrument” de placere, de relaxare, de curatenie, de rezolvarea problemelor, de inlaturarea nervilor din timpul zilei...un “instrument” care sa nu doreasca tandrete, cuvinte frumoase, liniste, apreciere, iubire...Nimic!!! doar sa fie folosit in graba si ignorat pana la urmatoarea utilizare!
Insa,ei uita ca in fiecare exista un suflet care doare...si mai repede sau mai tarziu, “instrumentul” se va trezi la viata si atunci nimic si nimeni nu va mai reusi sa puna stapanire pe el.
Niciodata nu e prea tarziu ptr a te regasi pe tine insuti...

Astazi.....

Zambeste, inocent!
Daruieste, din toata fiinta ta!
Iubeste, cu toata inima!
Copilaria este inima tuturor varstelor!!!

O viata cu....ghimpi!

M-am intepat cand vantul spulbera sperantele si am ratacit printre furtuni....ochii obositi mi-au alunecat pe lespezi de ghimpi,iar lacrimi fara alinare tanjesc dupa o vorba buna. Am deschis usa dincolo de portile sufletului, pleoapele mi-au devenit aripi, iubirea mi-a oferit echilibrul,iar diafana zamislire a intamplarilor, cazute din mersul pe sarma al amintirilor...m-a facut sa merg mai departe!!

Un alt chip.....

Avem cate una sau mai multe fiecare
Chiar daca uneori le folosim si ne doare
Dar sa ne vedem pe sine, vom smulge o "fatza",
Apoi alta si alta si cu privirea rece si sfioasa
Vom gasi oare-un chip, sau totul e masca?