Speranta unui suflet...

"Fã-te, suflete, copil
Si strecoarã-te tiptil
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sã poti sã te mai bucuri..." Tudor Arghezi

O alta zi, acelasi suflet...

Ieri iesise soarele, cu iubirea lui imi incalzea inima si speranta adia nostalgica prin gand. Astazi...aleile sunt triste, iar picaturile inimii par sa se aseze peste tot in mine, pasii cauta o carare prin gandurile uscate de durere....nimic nu e la fel ca inainte, nimic!
Evitam tristetea si ea e pe urmele mele, ocoleam iubirea si ea e in sufletul meu, nu ma regasesc in viata din jur si totusi face parte din mine, am ajuns sa cersesc sfarsitul insa nici macar acest lucru nu mi-l pot permite...
Nu ma doare ce nu am avut in viata, ci doar ceea ce simt ca mi s-ar fi cuvenit si nu voi putea avea niciodata!
Prea capricioasa?!...nu!!...prea realista!!

Iubesc...

Iubesc primavara, iubesc florile si oamenii care stiu sa iubeasca, iubesc poezia, iubesc sa ma plimb in ploile de vara, iubesc muzica, iubesc racoarea unei bobite de roua, iubesc culorile toamnei, iubesc sarutul fulgilor de nea pe tamplele prea infierbantate,Te Iubesc pe tine...iubesc!!
Asta ar trebui sa imi schimbe viata?!...asta inseamna Fericirea?!

Rugaminte...

Doamne, rupe-ma de realitate
du-ma intr-un loc cu soapte.
Sa uit de tot ce-n suflet doare
sa ma simt precum o floare.

Doamne, rupe-ma de un trecut
si de clipe ce-au durut.
Ajuta-ma sa privesc spre cer
si din inima sa sper.

Doamne, viata e un joc
in care putini au noroc.
Ajuta-ma sa primesc si sa sper,
cat sa-mi ajunga pt al reintalni pe el.

Care e raspunsul??!

Stiu ca niciodata nu voi avea totul...in viata asta orice are o compensare.
Sanatatea...compenseaza framantarile sufletului, copii...compenseaza iubirea, cariera...spun eu ca ar compensa singuratatea ca am in ce sa ma refugiez.
Insa cu ce pot compensa...lipsa fericirii?! cum pot alunga clipa in care nu vad nici un rost in lumea asta? cum pot sterge lacrimile unor furtuni din viata mea?!
Asta o fi "crucea" mea de pe pamant?!sau vreau mai mult decat merit?!

As de inima neagra...

Luna-nlantuita si rece, demult a-ntepenit
in sufletul meu toate, visele pe rand au murit.
O umbra fara chip din noapte, se ridica-n soapta
cea din urma carte-a vietii, era un As de inima neagra!!!

E greu....

Sunt capricioasa!...ptr ca stiu ce vreau de la viata?!?
Sunt incapatanata!...ptr ca nu cedez in fatza altora sa fiu calcata in picioare?!?
Sunt ciudata!...ptr ca incerc sa inteleg pe toti,desi eu nu sunt inteleasa niciodata?!?
E greu sa gasesc raspunsuri cu lacrimi in inima...de ce nu mai am putere viata sa mi-o apar, iar tot cea fost frumos s-a destramat usor si-a disparut in noapte.

Cu tine in gand...

Valurile...nu fac decat sa risipeasca nisipul de pe tarm.
Lacrimile...nu fac decat carari ptr zambetele triste ce isi cauta stralucire.
Iubirea...nu face decat sa uneasca doua suflete ce s-au cautat dintotdeauna.
Dar de ce nu iti pot privi ochii...oare nu mai am ce sa-ti ofer, oare e prea tarziu?!
Si totusi...caut fericirea pe pamant, fara nici o teama, doar cu tine in gand!!!

De ce?!

De ce oamenii sunt tentati sa-si exprime inteligenta, cunostintele, suprematia...si nu sufletul!?!
De ce nu folosesc vorbe simple pentru tot ceea simt si tot ceea gandesc, fara cuvinte filosofice, fara citate...
Oare nu e mai bine prin lumea asta atat de complicata, sa gasim fiecare dintre noi o oaza simpla cu iubire si liniste?!

Fara tine....

"Fara tine sunt strain
In umbrele noptii,
Ma infior atunci cand vin
Uriasele voci ale eternitatii.

Fara tine nu am iubire
Si-am sufletul amar,
Ce-a plans de-atata amagire,
Sperand...in zadar.

Fara tine nu sunt eu
Si lacrima-i amara,
S-am sa ma intorc mereu
La aceea primavara".