S-a risipit sufletul, pentru ca l-am pierdut printre pasii tai. S-a sfaramat inima, pentru ca au sfasiat-o cuvintele tale. S-a pierdut viata, pentru ca nu o mai simt in mine. “S-a terminat” pentru ca “sunt terminata”!!
Daca iubirea inseamna sa fii pe un loc secund in viata cuiva...atunci am fost iubita. Daca fericirea insemna sa te multumesti doar cu ceea ce vor altii sa iti ofere...atunci ar fi trebuit sa fiu fericita. Daca linistea inseamna sa imparti clipele cu tine insuti...atunci am avut-o mereu. Si totusi sufletul meu a sperat mereu pentru altceva, nu pentru tristetea grea, dar nu voi mai plange pentru ca am invatat sa-mi iubesc singuratatea!!!
Cand te vei uita la stele, sa stii ca acolo sunt eu. Cand te vei uita la nori,ma vei simti ca o consolare in sufletul tau. Sunt pretutindeni; dar in mine, singuratatea canta in strune.
Daca ai fi stat putin cu mine si nu ai fi plecat acum Mi-as fi construit din tine eternitatea unui drum.
Fara cuvinte gandul paseste trist printre tacerile timpului pierdut. Amintirea aplecata deasupra unei secunde, asculta. Umbra lacrimeaza stangaci. A ramas doar arsura invesmantata in miez de noapte. Sub pasii pierduti, simt cum mor amintiri umilite.
E atat de greu sa vrei sa o iei de la un alt capat si sa nu reusesti! E atat de ciudat sa simti ca fericirea a aparut prea tarziu in viata ta! E atat de ridicol sa simti ca iubesti din tot sufletul si nu gasesti cararea spre liniste! Am renuntat la tot...