....si totusi mi-am dorit atat de putin

In trecut era suficient sa ma trezesc, sa vad razele de soare care se rasfrang pe fata mea si sa simt viata, dar acum predomina  momentele in care clachez, in care greutatile imi intuneca privirea si transforma un zambet in lacrimi ce nu se opresc. Incerc sa gasesc echilibrul, sa contrabalansez sufletul meu, asa poate, voi gasi linistea si fericirea! Dar in zadar....mai bine as fi o pasare colibri sa pot zbura departe de viata si de ganduri, sa fug  cat mai departe de tot ce ma inconjoara sau mai bine zis..... de cei ce imi sunt alaturi in fiecare moment al vietii. Acestia nu stiu nimic despre mine, despre ceea ce ma doare,  sau ce ma face fericita, nu mai stiu sa inteleaga nimic din tot ce vreau acum pentru mine. Ironic sau nu, dar cand au avut ocazia m-au acuzat, acum nu le mai cer nimic, pentru ca, m-am saturat de tot.

Niciodata nu conteaza ceea ce cred altii, insa mereu o sa te afecteze prioritatiile lor

Ploua marunt,
in inima mea
E atat de greu,
sa nu mai am loc
in viata ta.

Alone with me....

I`m not sad, I just need time to think about how I can raise.

I write because nobody listen

As dori sa renunt la ...

deoarece ma simt...

dar nu pot, asa ca...

pentru ca totul este o...

...dar pana cand?

Nimic nu este asa cum imi doresc, nici clipele....nici zilele...nici viata... si eu tot sper,  ma amagesc facand compromisuri.

Murim cand nu mai avem puterea de a alege

Trecutul s-a risipit....prezentul nu mai exista....viitorul va dispare....vai de cel care dupa ce deschide usa camerei, seara, nu are cu-i spune  >Buna seara>

.....

Ciudat ca nu imi pasa, daca e drumul spre casa.

.....