Cand m-am trezit era o zi frumoasa de primavara... o zi in care natura zambea la aparitia razelor de soare.Am cautat, gandul care sa imi dea incredere si putere pentru o noua zi, gandul care sa imi aduca linistea de care am nevoie si care sa ma faca sa ma regasesc. Nu l-am gasit. Si mi-am dat seama, o data in plus, ca tot ceea ce ai nevoie gasesti in tine si nu in lucrurile sau in oamenii din jurul tau; care dezamagesc, obosesc si uita; Carora de multe ori nu le pasa, nu vad; care trec pe langa tine, orbi la tot ceea ce incerci sa le spui si la tot ceea ce incerci sa faci. Nu trebuie sa lasi nimic sa te doboare. Nu trebuie sa ii lasi sa te faca sa uiti de ceea ce insemni tu.... Oare Cioran avea dreptate cand spunea ca"Ochii omului vad in exterior ceea ce simt in interior” ??!Oare de asta multe ne doboara, din cauza starii si a sufletului pe care il avem? Am pornit la drum, pura precum lumina...un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina, cautand iubirea si stima si cum nu stiam sa lovesc...viata m-a lovit prima si am aflat ca nu e prea rau sa nu fi om… sa fi prea om e crima si uite-asa a picurat un pic de negru in esenta mea. As vrea sa imi regasesc puterea in mine, pentru ca stiu ca pot mai mult, ptr ca trebuie sa pot mai mult si sa trec peste nimicurile din jurul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu