Viata e o incapere….multe chipuri se plimba aievea pe acolo…Sufletul meu e ca o minge, aluneca de la un picior la altul…este lovit fara intrerupere, fara voia lui…Cand se opreste la picioarele cuiva spera ca este luat in brate, spera ca nu va mai cadea niciodata, ca nu se va mai intoarce in infernul de acolo si va fi fericit!….Dar revine acolo si loviturile par din ce in ce mai dureroase…pana cand vei rezista?!...oare pana cand?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu