Ma trezesc speriata...un vis ciudat imi tulbura sufletul fricos si ma face sa deschid involuntar ochii ingreunati de somn.
Dimineata alba si rece patrunde in privirea mea, o dimineata in care eu nu apartin, nu ma regasesc si nu are pic de culoare....nici soare, nici nori...nici ingeri sa ma traga din culcusul meu cald.
Singurul lucru cunoscut in dimineata asta straina este cafeaua...bine ca macar ea ma aduce cu picioarele pe pamant. Nu stiu in ce directie sa ma indrept si ce vreau sa fac?!...nu stiu cum sa imi alung tot ce am in suflet?!...in clipa asta nu stiu nici macar de ce traiesc?!....
Imi lipseste ceva sau poate nimic!… poate e dimineata asta de vina!
Cu siguranta!!....
Imi iau cafeaua si ma urc intr-un colt de pat, acum mi-e un pic mai bine desi tot singura am ramas….insa cu siguranta ca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu