....daca iubirea n-ar exista, n-am fi mai fericiti?
Iubim, avem clipe cand pur si simplu simtim fericirea, bucuria, avem puterea de a darui celuilalt un zambet cand este suparat, ii putem inveseli viata, suntem alaturi de el. Dar ce se intampla cand acest sentiment dispare? Avem acele perioade nesfarsite de durere, cand tanjim dupa iubirea pe care am pierdut-o, cand ne inchidem in noi si simtim ca nu vom mai putea iesi din aceasta stare. Stam singuri si nu stim ce sa facem, simtim ca inebunim. Ne culcam cu gandul ca maine o sa fie mai bine, cu timpul totul o sa se amortizeze, o sa uitam, o sa trecem peste.
Si reusim, ne ocupam mintea cu alte lucruri cotidiene. Insa se ivesc iarasi acele perioade in care ramanem singuri, cand nu avem altceva de facut decat sa stam si sa suferim in noi, gandindu-ne la ce bine era odata. In acele momente ne intrebam daca nu era mai bine sa nu fi cunoscut iubirea, sa nu fi facut cunostinta cu ea. De ce am trezit oare acest monstru dual al sentimentelor? Nu ar fi oare viata noastra mai fericita fara iubire?
Ba da, ar fi mai fericita fara iubire. Dar nu ar fi la fel de fericita ca si atunci cand am iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu