"Doamne, cu ce am gresit
Ca am sufletul strivit?
Iar durerea din inima mea
Nimeni nu o poate asculta!
In casa-i cald,dar mi-este frig,
Ma uit prin camera si strig,
Dar nu e nimeni sa m-auda
Caci toata lumea este surda.
N-aude plansul sufletului meu,
Care ma chinuie din greu,
Nu e durere ca oricare
Nici doare doar din intamplare.
Reise atat de bine
Aceiasi nepasare-n mine
Ca-i viata risipita-n ea
Si nimic nu mai pot schimba.
Vazand si luna la fereastra,
Cand zarea se preface-albastra,
Eu la lumina lumanarii
Ma simt la capatul rabdarii.
In suflet frig si intuneric,
Apare-un sentiment himeric,
Tu ai plecat si nu mai esti
Ca inima sa-mi incalzesti"...
4 comentarii:
de ce atata tristete!?...nu stiu daca fotografiile sunt ale tale,dar sunt excelente...in echilibru cu titlurile si cu cele scrise...keep walking!
Oricat de frumoasa ar fi o melodie
vine o clipa cand ea este acoperita de tacere,
super tare blogul tau imi place ador cum lai creat dar as vrea sa te cunosc de imi oferi ocazia
Te inteleg perfect...si eu am sufletul la fel de trist dac nu mai rau :( ...n-am ce sa fac merg mai departe si sper sa gasesc pe cineva care sa ma faca sa uit ..sper sa iti fie mai bine
Trimiteți un comentariu