"Nu te compromite! Nu te ai decat pe tine...si nu iti vei reveni niciodata", un adevar de care e bine sa tinem seama.
Am inceput prin a juca “rolul” de femeie fericita sa salvez aparentele intr-o perioada in care lumina lipsea...am reusit sa termin aceasta “piesa” sau sa o stopez pe moment.
Imi era putin mai bine, apoi m-am indragostit, am iubit si imi doream sa-mi spun iubirea la orice ora din zi si noapte, sa o pot privi, sa o am alaturi atunci cand am nevoie si sa impart cu ea clipele placute sau mai putin placute, dar...ironia sortii am inceput o alta piesa de teatru...o piesa in care trebuie sa joc un rol stabilit de altii, in care sa accept decorurile si sa nu tin cont de ceea ce simt eu.
Ma intreb: Oare viata mea e o piesa de teatru?!
Un comentariu:
Lumea e o scena, viata e un act... ai venit, ai vazut (ai jucat) si-ai plecat...
Trimiteți un comentariu