Sunt sufletul ce pe umeri o varsta poarta,
Care nu si-a dorit mai mult,
Decat sa simta fericirea in a lui soarta,
Si taria pentru a depasi un trecut.
Dar a gasit iubirea intr-o iarna,
A aparut din vise ce nu aveau contur
Si totul a fost o inselare,ce avea sa para,
Un sentiment sublim si vesnic pur.
Nimeni nu i-a spus ca intr-o zi va simti,
Cum totul se termina altfel decat putea fi
Orice ar face sufletul nu-l poate minti,
Si altceva decat ce simte, nu poate iubi!
Iertare pentru vise, iertare pentru ganduri,
Iertare pentru ale mele toate randuri.
Sunt doar lacrima unei vieti fara crez...
Nu mai vreau, Nu mai pot, Nu mai stiu sa visez!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu