Atat de multe persoane sunt in jurul meu si totusi niciuna nu comunica cu adevarat, pentru ca ele privesc si nu vad nimic, gandesc si nu stiu nimic, iubesc si nu simt nimic....traiesc o viata fara gust, fara culoare, fara ritm; doar goala si absurda!
Am plans in suflet chinuita, am plans sa nu fiu auzita si ma intreb ce mai ramane, din aceasta lume?!?
2 comentarii:
Din pacate, asa este. Prea putini oameni isi fac timp sa priveasca in jur, sa gandeasca, sa iubeasca... Multi au devenit robotei.
...ramane natura, poezia si speranta ca intr-o zi oamenii isi vor intoarce fata catre Dumnezeu :) Uneori, ajung sa imi doresc sa fiu si eu unul din acei oameni care nu gandesc, nu vad, nu aud si rostesc nimic... din prea multa frustrare, cred ca as fi mai linistit asa. Insa Dumnezeu stie de ce a lasat lucrurile si oamenii asa... trebuie sa incercam sa acceptam lucrurile asa cum sunt, oricat de greu ar fi asta...
Trimiteți un comentariu