Un fir de floare in mijloc de autostrada, singura in duritatea si raceala asfaltului, nu e linistita, nici rasfatata ca suratele ei care cresc pe campii...e batuta de vant, miscata de viteza masinilor; dar totusi traieste cu speranta zilei de maine, cu bucuria de a privi soarele in fiecare zi.
Doamne!! de ce nu suntem egali in traiul de zi cu zi?! De ce nu putem schimba nimic din ce ne ofera viata?! De ce unii traiesc ”in mijloc de autostrada” si altii doar pe campii insorite?!
2 comentarii:
ai o inima f sensibila, traiesti doar cu sufletul, putini mai fac asta. Fii binecuvantata si sa nu iti pierzi credinta, fericirea va fi de partea ta
Iti multumesc, oricine ai fi....in vara asta am calatorit foarte mult iar asocierile apar din suflet, atat timp cat avem o credinta si o farama de sensibilitate in inima.
Trimiteți un comentariu