Atat de tacuta este
strada,
Privesc pe geam la generatiile grabite,
Atat de multa zarva... pentru ce?
Privesc pe geam la generatiile grabite,
Atat de multa zarva... pentru ce?
Atat de calmi sunt
copacii,
Noi alergam pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca ei?... de ce?
Noi alergam pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca ei?... de ce?
Oameni neintelesi,
inimi zbuciumate!!!
Dar, mereu va fulgui liniste
peste inchisoarea
albastra
a sufletului meu.
2 comentarii:
de ce esti trista?in orice inchisoare poate intra o raza de soare, doar trebuie sa cauti o modalitate de a se intampla asta.
Strada a devenit tacuta/Desi o calca lumea in picioare/Aud ecoul pasilor tai,/Estompati.Pleaca sau vin,oare?/Copaci-s calmi,chiar de-s batuti de vant,/Si ne dorim sa fim ca ei/Cu radacini adanc infipte in pamant/Uitam ca si ei iubesc,batuti/De soare,vanturi si de ploi,/Dar uitam ca ei,niciodata-n viata/Nu vor putea iubi ca noi/Si nu stau drepti,cand e viscol si sant ploi/Si de li se rupe-o creanga/Nu se-apleaca s-o ridice din noroi/De-aceea ne dorim in viata/Deseori,sa fim ca ei...si noi!/E bine sa ai si o-nchisoare/In care sa inchizi tot raul pe pamant,/Dar nu exista inchisoare,/In care sa inchizi si propriul gand!/ne vom usca precum copacii/Mai tarziu sau poate prea curand,/Ne va cadea si floarea,mai repede ca cea de tei,/Si mereu ne-om pune intrbarea,/De ce vrem sa fim totusi,...ca ei?!
Trimiteți un comentariu