Dezamagire....

Te voi ingropa in adancul inimii mele,

Lasand timpul sa transforme in cenusa,

Speranta iubirii pentru tine.

Voi arunca tone de formule,

Peste inima mea nebuna,

Si voi pune sufletul in umbra tacerii,

Strivindu-l de linistea clipelor fara tine.

Voi lasa buzele sa urle,

De nevoia saruturilor tale,

Ochii ii voi inchide,

Lasandu-i sa uite lumina chipului tau.

Inima o voi opri sa bata,

Fara a ta iubire

Si in final....ma voi pedepsi,

Sa traiesc vesnic,

Visand ca maine sau intr-o alta zi,

Ea va veni la mine

Si voi fi fericita...

Lipsa de timp?? rabdare??

O seara de sfarsit de noiembrie....pe cer o superba luna plina ne zambeste. Poti citi, parca, pe chipul ei gandurile, tristetea, problemele fiecarui dintre noi. Dar, oare, cati dintre noi avem rabdarea  si timpul macar sa o admiram in toata splendoarea ei?!

Fake smile....

”Şi nimeni nu va şti câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunţare se află îndărătul oricărei aparenţe de fericire” Paulo Coelho 

Te regasesti in mine?!...e bine

Eu? ma regasesc in toate femeile. Sunt tu, tu... si tu...
Nu ma pot descrie decat cuvintele, simtirile, trairile si iubirile mele, in rest sunt doar un curcubeu de idei pe care as vrea sa le astern aici, asa  cum ar face un pictor cu, culorile sale....

Mereu am considerat ca in toate celelalte chestiuni, noi, femeile, putem fi mai putin categorice, insa nu vom accepta, in chestiuni de inima nici o falsitate; pentru ca pata pe care o lasa o singura minciuna, nu poate fi stearsa cu nici o suta de vorbe adevarate. 

”nu-ti fie teama ca va fi bine, nu-ti fie teama crede in tine”

....insa zi de zi iti dai seama ca viata face in asa fel incat, sa-ti schimbe decizia. Iubesti....daruiesti...te implici si esti mintita, nimic nu ajunge pt sufletul unora, dimpotriva tot tu esti vinovata.

Totusi e un lucru care ar trebui sa ne bucure...suntem pe acest pamant ca niste trestii, ne aplecam sub ”vantul”greutatilor si ne revenim la loc, nu ne ”rupem”,  asteptand parca altele si altele.....
”Dumnezeule, nu ma lasa pana ce nu voi fi reusit, sa iau forma pe care o astepti de la mine. Incearca cum crezi ca e mai bine, cata vreme ai sa doresti....dar nu ma arunca in gramada de fier vechi a sufletelor” Paulo Coelho

Chiar daca....

Pe coala dulce a tacerii....

Din tainicul amurg o raza am furat,
Sa-ti lumineze chipul de ceara inghetat.
I-am soptit lunii lacas sfant sa-ti fie,
Cand vantul ratacit inspre apus adie.

Am implorat tacerea sa-ti fie stea in zari,
Din infinitul mut si glasul surdei mari.
Am stors din crini o lacrima de dor,
Caci soarele apune si-n vis mi-apari usor....

Lumea e a mea

Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic. Nu e totul pierdut, maine e-un inceput. Cat de mare-ar parea, lumea e a mea.

O vreme

O vreme este pentru zi,
alta pentru noapte,
O vreme pentru a trai,
dar nu si pentru moarte.

O vreme pentru-a frange inimi,
alta pentru-a le iubi.
O vreme pentru a fi sinceri,
dar nu si pentru a minti.

O vreme e pentru tacere,

alta pentru a vorbi.

O vreme pentru alintare,

dar nu si pentru a rani.

O vreme este sa tii minte,

alta pentru a uita.

O vreme sa privesti la alta,

dar nu si pentru viata ta.

O vreme este pentru vise,

alta pentru-a le trai.

O vreme pentru-a fi aproape,

dar nu si pentru a fugi.

Suntem samanta roditoare atunci cand credem si avem rabdare

Un fir de floare in mijloc de autostrada, singura in duritatea si raceala asfaltului, nu e linistita, nici rasfatata ca suratele ei care cresc pe campii...e batuta de vant, miscata de viteza masinilor; dar totusi traieste cu speranta zilei de maine, cu bucuria de a privi soarele in fiecare zi.
 Doamne!! de ce nu suntem egali in traiul de zi cu zi?! De ce nu putem schimba nimic din ce ne ofera viata?! De ce unii traiesc ”in mijloc de autostrada” si altii doar pe campii insorite?!