Odata cu trecerea anilor....

....am invatat sa traiesc. Am invatat cum sa fiu in lume, sa apartin ei, nu doar sa stau deoparte, sa privesc. Si niciodata nu voi mai fugi de viata sau de iubire. 

Liniste

Atat de tacuta este strada,
Privesc pe geam la generatiile grabite,
Atat de multa zarva... pentru ce?

Atat de calmi sunt copacii,
Noi alergam pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca ei?... de ce?

Oameni neintelesi,

inimi zbuciumate!!!

Dar, mereu va fulgui liniste

peste inchisoarea albastra 

a sufletului meu.

Departe sunt de tine

 ”Departe sunt de tine si singur lângă foc,
 Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...„ M Eminescu

Sentimente impletite....

Trecutul iti aduce amintiri,
Prezentul iti daruieste trairi,
Viitorul iti sadeste sperante, in suflet.

Viata , viata.....

Alti pasi.....

A mai trecut un an din viata mea....pasii se pierd pe drumul vietii, iar anii se aduna, se aduna si nu pot schimba nimic. Regretele nu-si au locul, stiu doar ca ”nu m-am nascut ca sa fiu domn, ci toata viata am fost om” „Dumnezeu ştie că suntem artişti ai vieţii. Într-o zi ne dă o daltă pentru sculptură, în altă zi, pensule şi culori pentru un tablou sau hârtie şi stilou, ca să scriem. Dar niciodată nu voi reuşi să folosesc dălţile pentru pânză sau pensulele pentru sculptură. Cu toate acestea, oricât de greu ar fi, trebuie să accept micile daruri binecuvântate azi; deşi mi se par blestemate pentru că sufăr, ziua e frumoasă, soarele străluceşte şi copiii cântă pe stradă, şi totuşi numai aşa voi reuşi să ies din durerea mea şi să-mi reclădesc viaţa.„ Paulo Coelho în Zahir

Sarbatori Fericite!!!

Multumesc  celor care au zambit, sau au lacrimat, celor care au gasit farama de putere sau speranta, alaturi de gandurile si trairile mele, de-a lungul anilor.

Va doresc pace in inima, liniste in clipele vietii, iar in suflet blandetze si bunatate pt ca ” Domnul te va face sa fii cap, nu coada....intotdeauna vei fi sus si niciodata nu vei fi jos”.

Dezamagire....

Te voi ingropa in adancul inimii mele,

Lasand timpul sa transforme in cenusa,

Speranta iubirii pentru tine.

Voi arunca tone de formule,

Peste inima mea nebuna,

Si voi pune sufletul in umbra tacerii,

Strivindu-l de linistea clipelor fara tine.

Voi lasa buzele sa urle,

De nevoia saruturilor tale,

Ochii ii voi inchide,

Lasandu-i sa uite lumina chipului tau.

Inima o voi opri sa bata,

Fara a ta iubire

Si in final....ma voi pedepsi,

Sa traiesc vesnic,

Visand ca maine sau intr-o alta zi,

Ea va veni la mine

Si voi fi fericita...

Lipsa de timp?? rabdare??

O seara de sfarsit de noiembrie....pe cer o superba luna plina ne zambeste. Poti citi, parca, pe chipul ei gandurile, tristetea, problemele fiecarui dintre noi. Dar, oare, cati dintre noi avem rabdarea  si timpul macar sa o admiram in toata splendoarea ei?!

Fake smile....

”Şi nimeni nu va şti câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunţare se află îndărătul oricărei aparenţe de fericire” Paulo Coelho