.....

Uneori atat de singura sunt pe-acest pamant,
incat simt ca nimeni nu va sti daca mai sunt....

SSSST!!!!!

In mirajul noptii,soaptele s-aprind
Cand intind mana si vreau sa te cuprind.
Dragostea usor sufletu-nfioara
Rasuflarea-ti simt,la fel ca prima oara.
Buzele,s-ating in dulce sarutare
Si luna ne trimite o binecuvantare.
SSST!!!...asculta a inimii visare!!

Intrebare...

Odata cu trecerea anilor oamenii se schimba, par mereu mai grabiti, mai nervosi, mai tristi, ajung sa vada lumea in alb si negru. Rutina ii schimba, iar valurile vietii par sa spele tot ce tinea mai mult de sufletul si de fiinta lor, se invinuiesc ca ei sunt cei care au gresit cand si-au decis viitorul, dar de fapt poate nu au avut sansa de a alege. Oare nu viata le-a deschis o usa si ei presati de timp, de cei din jur au pasit spre ea?!
Ma intreb: Omul isi decide viitorul, de fiecare data?

Amintirea anilor trecuti...

Este o seara placuta de aprilie...primavara saruta raceala noptii cu fiecare adiere de vant, cu fiecare sclipire a stelutelor.In sufletul meu totul este atat de amestecat incat nu-mi amintesc nici cand ai aparut, nici cand ai disparut... nu stiu de ce ai intrat in viata mea si nici care a fost scopul.
N-aveam nevoie de nimeni, ma aveam doar pe mine si imi era suficient, lucrurile erau simple si cunoscute, erau calme si asezate.
Deodata, ai venit tu si eu nu mi-am mai gasit locul in peisaj. Tarziu, am inteles ca de fapt eram in plus, tu ocupasesi tot spatiul meu incat mie nu-mi ramasese nimic.
Acum stau si ma intreb, unde oare sa te caut daca nici in amintiri nu te mai gasesc?

Masca sufletului....

M-am intrebat de multe ori:
Sub masca fiecare
ce ascunde oare?
Un gand, un suflet?
Oare un sentiment sau
o minciuna, sau un cuget?
Dar cred ca fiecare
isi ascunde o parte
din sufletul ce-l doare!

Alaturi de tine...

Soarele cald topeste gandurile mele,
dupa o noapte intunecata si fara stele.
Vantul de catre mare, vine
leganand inima inca legata de tine.

Nu mi-e frica de ce simt in inima mea,
cu tine in fiecare clipa gasesc ceva.
Sa neg totul...ce rost mai are?!
cand orisice frica fara sens dispare

Am sa te port in miezul unui gand,
ca sa-ti cultiv iubirea ca un crin plapand.
Dar n-am sa-ti cresc in cale de nu ma vrei
si n-am sa-ti cer iubirea si-n brate sa ma iei.

Atatea ganduri vin si oare cum sa-ti zic
tristetea si-ndoiala, cand nu mai stiu nimic.
Te iubesc cum stiu numai...eu!
si nu te-mpart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu!

Inca voi fugi,dar voi fi alaturi de tine
cu sufletul meu la rau si la bine.

Spune-mi....

Spune-mi de ce clipele dor,
doar cand noaptea vine?!
Si nici nu stii cata iubire,
ascund in mine!

Oare de ce nu mai zambesc,
cand te simt departe,
iar prin linistea ce ne desparte
simt ca nu mai traiesc?!

Spune-mi de ce nimic
nu e la fel cum speram sa fie?!
iar timpul trece fara tine,
si nu imi e bine?!

Oare de ce nici o zi, nu mai e
la fel ca ieri si totusi sper
iubirea mea sa iti ofer
si impreuna sa mergem, inainte?!

Fericirea...

Cand esti fericit, iti cauti sufletul si il gasesti zambind, iar ochii iti trimit lumina in inima...cand esti fericit, cuvintele nu se mai rostesc ele se canta si se impletesc cu fiecare fior...cand esti fericit bratele devin aripi si gandurile adieri de liniste; somnul nu iti e prieten, iar zorile sunt de aur, chiar daca genele obosite se tem de lumina.
Oare am fost vreodata asa?!sau doar am simtit ca fericirea doare atat de tare, de parca n-as fi intalnit-o sau ca n-o voi mai intalni niciodata!iar daca am plans, "ea" a plans ca m-a asteptat atat de mult sa o traiesc!!!

Neuitare....

Chiar daca gustul singuratatii e mereu in pragul inimii, iti multumesc ca existi in toate noptile vietii mele, ca un inger ce imi aduce liniste si alinare... ca existi in toate diminetile mele ca un rasarit de speranta pe chipul meu... in toate amiezile din zi ca o adiere in care fiecare gand este infasurat de sufletul meu si...in timp ce tu treci prin sufletul meu cu fiecare gand,in fiecare clipa, eu raman prin tine sa-ti multumesc...
Iti multumesc, pentru ca existand tu... exist si eu!!

Lupta....sperantei!

Luptam atat de mult sa gasim pe cineva care sa-si faca griji pentru noi, care sa ne sustina, sa ne imbratiseze...o inima care sa ne caute atunci cand ne simtim pierduti. Ne multumim ca suntem inconjurati de atata lume si totusi invatam sa fim singuri, invatam sa ne vorbim in noptile lungi si triste, sa ne privim chipul, sa ne iubim pe noi insine.
Singuratatea este acolo mereu, fie ca o chemam...sau nu, ea este langa noi in clipele grele, ca sfarsitul unei povesti nefericite, in care umbrele noastre raman fara noi.