Oamenii si pasarile....

Pasarile isi gasesc perechea, construiesc o ``casuta`` numai pentru ele cu truda si rabdare, locuiesc cu dragoste in ea, pleaca.....se reintorc ....dar mereu impreuna. 

Omul cauta iubirea, se amageste ca a descoperit-o, isi construieste o casa prin munca, speranta si vise dar.....ajunge singur. Nu o poate lua de la un `alt` capat, pentru ca un nou inceput nu exista Oare de ce?

Ganduri in noapte

Stiu ca desi avem maini si  picioare.....desi avem ratiune si realizari.....suntem totusi singuri.
Oare de ce? ....pentru ca noi construim  "ziduri, in loc de poduri" intre noi ?!?

M-am pierdut

M-am pierdut undeva pe drumul
spre maturitate
si-acum ma caut pe chipul tuturor,
stii....
simt inima batand
dar sufletul mi-e departe
si nu ma pot regasi

....un adevar

Un vierme se ruga:
”Doamne, vreau si eu sa fiu rasfatat de lumina si caldura soarelui, sa colind pe pamant ca alte suflete”
 Sperand ca a fost auzit a iesit sa se bucure de frumusetea pamantului, dar....o pasare l-a inghitit.
La fel si omul se roaga, spera la o schimbare in viata si atunci cand face pasul decisiv plin de speranta este doborat.
Concluzia....nu poti cere noroc, daca nu ti s-a dat.....nu cere mai mult decat ti s-a oferit de Sus, ca e-n zadar.

Nu intrebati, doar va bucurati....

Se spune ca ”atunci cand Dumnezeu inchide o usa, deschide o fereastra” dar totusi la fereastra deschisa de ce uneori sunt nori, alteori furtuna?!? uneori intuneric, alteori ceata?! Speranta, visul, optimismul ne ajuta sa ne strecuram dar ploile, noroiul si vantul, ne determina sa ne retragem si ne intrebam: oare de ce?

Sa avem de unde invata? sa stim ce vrem? sau e o cale de a trece viata pur si simpu prin incercari?!

Bucurati-va de ceea ce reusiti, de ceea ce visati, alta cale nu exista...bucurati-va de fereastra deschisa a vietii chiar daca ramaneti mereu in fatza ei. 

Odata cu trecerea anilor....

....am invatat sa traiesc. Am invatat cum sa fiu in lume, sa apartin ei, nu doar sa stau deoparte, sa privesc. Si niciodata nu voi mai fugi de viata sau de iubire. 

Liniste

Atat de tacuta este strada,
Privesc pe geam la generatiile grabite,
Atat de multa zarva... pentru ce?

Atat de calmi sunt copacii,
Noi alergam pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca ei?... de ce?

Oameni neintelesi,

inimi zbuciumate!!!

Dar, mereu va fulgui liniste

peste inchisoarea albastra 

a sufletului meu.

Departe sunt de tine

 ”Departe sunt de tine si singur lângă foc,
 Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...„ M Eminescu

Sentimente impletite....

Trecutul iti aduce amintiri,
Prezentul iti daruieste trairi,
Viitorul iti sadeste sperante, in suflet.