….sa tot alerg pe atatea carari, am obosit sa tot caut drumul cel bun, am obosit sa fiu asa cum vreau sa fiu, prea mult intuneric e in ochii mei , prea multa tacere e in urechile mele , prea multa teama ascunde sufletul meu si nici macar eu nu mai stiu cine sunt, cum sunt??!!!... As vrea sa ma opresc pentru cateva clipe, sa privesc in jur, sa vad frumusetzea ce ma-nconjoara, sa privesc cu altfel de ochi tot ce se intampla in jurul meu…dar nu pot.
Simt ca nu am varsta ptr ceea ce simt, simt ca totul e un cosmar, as vrea sa mor…oare de ce nu murim atunci cand dorim?!. Am termina totul….lupta, rafuielile cu viata, destinul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu