Nu pot sa spun ca mi-a trecut starea de ieri, dar oarecum a mai trecut. Ma simt ca dupa o lupta, din care nu am iesit invingatoare,dar nici infranta...doar lipsita de putere si linistita. Atat de mult pot face cateva cuvinte...cateva vorbe schimbate,cu o pers draga... sunt ca o raza de lumina a inimii, ca o adiere a sufletului...desi stii ca totul e in zadar, e o amagire de moment. Uneori cred ca D-zeu ne vorbeste intr-un fel sau altul, dar noi, oamenii,nu il luam in seama. El ne vorbeste prin vise, prin cosmaruri, atunci cand suntem plecati pe taramul somnului ...de multe ori s-a intamplat sa visez ceva frumos si sa ma trezesc cu o stare foarte proasta, o stare prin care nici eu nu ma intelegeam...un dor amestecat cu durere...un regret amestecat cu amintiri. Pacat ca nu pot intelege asta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu