Mereu...totdeauna...pe veci!

Mereu as fi vrut….
Sa fiu un rasarit
Sa te rasfat cu primele clipe de lumina
As vrea sa fiu un asfintit
Sa te coplesesc cu razele de luna…

Totdeauna mi-am dorit….
Sa fiu un fir de trestie plapanda
Sa te dezmierd in fiecare clipa
Sa te alint cu atingerea mea duioasa
Sa simti iubirea ce inima o poarta

Pe veci as vrea….
Sa te rasfat cu raza albă-a iubirii
Si sa te coplesesc cu izvorul fericirii
Ptr ca tu eşti vis şi armonie,
Tu esti eterna mea iubire....

Ptr totdeauna....

Cand pe pamant misterul se lasa
Iar pe mare domneste linistea
Un gand va colinda din casa in casa
Sa gaseasca din nou iubirea...
…ptr totdeauna.

Si asa batand din poarta-n poarta
Asteapta sa-ntalneasca a lui soarta
Dar raceala clipelor mereu apasa
Si gandul pribeag pare de matasa..
…ptr totdeauna.

Oare ce-ar putea sa faca
Sa te-ntalneasca macar odata?
Sa fie alaturi de-al tau gand
Macar o clipa pe pamant!...
…sau ptr totdeauna

Si apoi sa dispara fara urma in neant
Sa nu planga nimeni in zadar.
Ca-n asta lume irosita, a avut elan
Dar soarta nu i-a harazit un dar..
…ptr totdeauna.

Doar o clipa....

Doar o clipa de-as avea
Din gand nu te-as alunga.
Tot cu tine as trai
Chiar de-ar fi ultima zi.

Doar o clipa sa-mi oferi
Ti-as arata tot ceea ce ieri,
Nu am reusit sa fac
Si vei vedea ce mult te plac

Doar o clipa sa cersesc
De la soarta sa doresc.
Ti-as arata cat te visez,
Si vei auzi doar...Te Iubesc!

Cu dedicatie speciala....

Te voi astepta mereu
La poarta tacerii mute
Cand picuri de ploaie
Zdrobesc tacerea...

Tatuez într-o lacrimă
chipul tău scurs în dureri
Si inima îmbătată în speranta
Incetează să mai bata...

O alta sansa...o alta viata!!

Înteleg de ce muzica e data la maxim, de ce se fuge de singuratate, de intuneric, de munca, de eforturi grele, de ce se cauta adrenalina?!…Pentru ca te simti mort intr-un timp mort, la finalul caruia nu te asteapta nici o luminita. Castigam enorm de mult timp daca ne bucuram in viata, daca ne bucuram rugandu-ne, ajutand pe altii, suferind pentru altii…. atunci timpul devine o mare de bucurie si e unicul nostru refugiu.
Uneori ma gandesc cum ar fi ptr noi oamenii daca am avea sansa de a da... doar odata in viata, cand credem de cuviinta... timpul innapoi?! De fapt eu, as vrea, sa ma intorc in timp sa imi schimb atitudinea inca din adolescenta… sa corectez greselile, ca sunt multe…sa o iau pe alt drum…sa caut fericirea…si sa ma iubesc mai mult pe mine. Poate nu ar fi o viata perfecta, dar cu siguranta ca nu voi mai repeta ceea ce am gresit!
Oare de ce intelegem viata atat de tarziu…. de ce stim ce vrem doar dupa ce nu se mai poate face nimic si totul e in zadar??!….

Lipsita de viata....

Nu pot sa spun ca mi-a trecut starea de ieri, dar oarecum a mai trecut. Ma simt ca dupa o lupta, din care nu am iesit invingatoare,dar nici infranta...doar lipsita de putere si linistita. Atat de mult pot face cateva cuvinte...cateva vorbe schimbate,cu o pers draga... sunt ca o raza de lumina a inimii, ca o adiere a sufletului...desi stii ca totul e in zadar, e o amagire de moment. Uneori cred ca D-zeu ne vorbeste intr-un fel sau altul, dar noi, oamenii,nu il luam in seama. El ne vorbeste prin vise, prin cosmaruri, atunci cand suntem plecati pe taramul somnului ...de multe ori s-a intamplat sa visez ceva frumos si sa ma trezesc cu o stare foarte proasta, o stare prin care nici eu nu ma intelegeam...un dor amestecat cu durere...un regret amestecat cu amintiri. Pacat ca nu pot intelege asta....

Un ac in suflet....

Azi am avut o zi linistita...as putea spune o zi chiar frumoasa , cu zambete si realizarea tuturor sarcinilor.Asta pana acum cateva minute, cand din nou a revenit aceeasi stare...un amestec de durere, tristete, neliniste...o stare in care simti ca sufletul pleaca si cauta , cauta si nu gaseste pe cine ar dori si atunci raman cu durere si nu pot face nimic....

Viata asta...o stare care ne trece prin cele mai frumoase momente, dar care nu ne iarta si ne pune pe umeri cele mai grele dureri. E bine sau rau...e ceva ce merit, sau ceva ce trebuie sa imi insusesc ...nu stiu?!... de preferat ar fi sa pot invinge totul, insa....

Am obosit...

….sa tot alerg pe atatea carari, am obosit sa tot caut drumul cel bun, am obosit sa fiu asa cum vreau sa fiu, prea mult intuneric e in ochii mei , prea multa tacere e in urechile mele , prea multa teama ascunde sufletul meu si nici macar eu nu mai stiu cine sunt, cum sunt??!!!... As vrea sa ma opresc pentru cateva clipe, sa privesc in jur, sa vad frumusetzea ce ma-nconjoara, sa privesc cu altfel de ochi tot ce se intampla in jurul meu…dar nu pot.

Simt ca nu am varsta ptr ceea ce simt, simt ca totul e un cosmar, as vrea sa mor…oare de ce nu murim atunci cand dorim?!. Am termina totul….lupta, rafuielile cu viata, destinul.

Nu vreau....

Nu vreau decat

un colt de cer,

sa cada pe pamant.

Nu vreau nimic,

doar visul cel frumos,

sa fie sfant...

Nu vreau decat

iubirea-n palme

sa o prind.

O lacrima de dor...

Astept noaptea, misterioasa si neagra
Ma pierd in ea si te caut pe tine
Astept sa aud o vorba, o soapta
Sa stiu ca te gandesti la mine….

Dar tacerea ei ma inconjoara
Ma invaluie si ma omoara
Oricat m-as ruga de ea
Sa mi te aduca , nu va vrea…..

As aduna un ocean de lacrimi
Sa stiu ca te aud pe tine
As colinda printre marea de patimi
Daca as stii ca vii la mine…

Imi e dor de vocea ta
Cand vorbeai cu mine
Imi e dor de fericirea mea,

Cand te aveam pe tine