Privesc luna, privesc stelele si am un sentiment aparte...as dori sa le ating, dar imi dau seama ca sunt departe; e ca si cum as dori sa ating in noapte un sarut si o lacrima.
Cad incet pe ganduri si realizez ca imi pasa de dragoste, de visele mele, de lupte si dureri care imi cad in suflet, imi pasa de acele lacrimi si zambete care imi apar pe chip...imi pasa de tot, pentru ca fiecare dintre ele sunt parte din viata mea. Imi dau seama ca El ne-a dat fericiri care nu ne fericesc...a facut lumea sa poata alege, dar noi nu stim ce sa alegem!!
Si atunci ma intreb, oare "viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta, cu certitudinea ca va fi invins"?!?
2 comentarii:
Uneori simţi că nimic nu mai are sens iar totul se prăbuşeşte în jurul tău. Rămâi singur, printre ruine. Nu pleca privirea şi nu plânge.Dacă zidurile s-au prăbuşit, viziunea ta s-a extins şi tot ce vezi acum te va face să dai un nou sens vieţii tale.
Doamne cat de mult imi citesc sufletul prin cuvintele tale...multumesc.
Am să urmăresc ce scrii pentru că voi înceta în a mai exprima stângăciile mele...
Trimiteți un comentariu