Primul zambet mi-a stat pe buze ca un fluture, hranindu-si setea din dorul de iubire...si l-am daruit unui necunoscut pe strada.
Mai tarziu, te-am intalnit si totul mi se parea firesc pana in ziua cand, ultimul zambet l-am găsit undeva in mine, strans intr-un colt, ferindu-se de celelalte ganduri...si ti l-am daruit tie,iar tu cu o privire mi-ai schimbat anotimpul si picaturile de ploaie imi presarau iar tristete.
Cu o mana tineai umbrela si cu cealalta pe mine...dar nu mai eram doar noi si universul stropilor, era o intreaga lume rece de ganduri intre noi. As fi vrut sa-ti mai spun ceva, dar ploaia a spus deja prea multe...
Ma uit la tine lung, desi faci parte din trecut...inca doare!!
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu